Tulburarea de spectru autist (TSA) se caracterizează prin dificultăți de interacțiune socială, deficit în vorbire, inclusiv dificultăți în adaptarea propriului comportament pentru a se potrivi contextului social, ceea ce le poate limita comunicarea și interacțiunile sociale cu colegii lor (APA, 2013). Copiii cu TSA au frecvent dificultăți în producerea prozodiei adecvate în timpul conversației, cum ar fi dificultăți la nivelul intonației, ritmului și a ratei de vorbire (Diehl & Paul, 2013).
Câteva caracteristici ale prozodiei atipice raportate în cazul copiilor cu TSA au fost: intonație monotonă, voce ca de robot, accentuare greșită a cuvintelor, vorbire prea lentă sau prea alertă, dificultăți în modularea vocii (voce înaltă sau joasă) și în controlarea volumului/ intensității vocii, rezonanță atipică și o slabă calitate a vocii. Studiile arată că dacă nu se însușesc abilități adecvate de comunicare, deficitele de vorbire persistă în timp și pot deveni mai severe pe măsură ce copilul crește (Grosberg & Charlop, 2017). De asemenea, unii indivizi s-ar putea angaja în manierisme motorii stereotipe și repetitive, cum ar fi râsul necontextual, fredonarea, zgomote sau vocalizări repetitive (APA, 2013).
Un deficit de comunicare care adesea nu este evaluat, dar observat în mod frecvent în TSA, este utilizarea unei producții inadecvate a prozodiei acustice, adică, a volumului conversațional. A vorbi fie prea tare ori prea încet este un exemplu de nereușită în adaptarea comportamentului propriu la contextul social și poate reprezenta un posibil impediment pentru o comunicare socială reușită. 
Deși pentru unii copii, un volum atipic în vorbire ar putea fi un deficit, prozodia inadecvată ar putea fi menținută și de contingențe. De exemplu, aceasta ar putea fi întărită de atenția primită de la adult (ex: Vorbește mai tare!) sau folosită ca un mecanism de evadare dintr-o sarcină aversivă. În aceste cazuri, rezultatele unei analize funcționale ar putea fi utilizate pentru a dezvolta o intervenție eficientă care slăbește relația dintre comportamentul problemă și consecințele sale menținute și întărește relația dintre comportamentul adecvat și aceleași consecințe (Tiger et al., 2008). În plus, predarea unui răspuns alternativ comunicativ bazat pe funcție poate reduce rata comportamentului problematic și poate grăbi achiziția noului răspuns comunicativ dorit.
În literatura de specialitate puține studii au abordat volumul conversațional ca abilitate socială. În anul 1993, Koegel și Frea au propus o intervenție prin care doreau să crească anumite comportamente sociale, printre care au urmărit și volumul conversațional al unui copil cu TSA. În acest studiu, mai mulți participanți au fost învățați mai întâi să diferențieze abilitățile sociale adecvate de cele inadecvate (de exemplu, expresiile faciale, privirea, păstrarea subiectului). În timpul predării, cercetătorul a modelat abilitățile sociale, iar participanții au imitat abilitățile și au identificat elementele adecvate și cele nepotrivite. Odată ce participanții au putut discrimina abilitățile sociale corecte de cele incorecte, a fost implementată o procedură de auto-monitorizare prin care participanții înregistrau comportamentele adecvate de fiecare dată când suna un cronometru. Pentru comportamentele adecvate și auto-monitorizare participanții au primit acces la întăritori specifici. Diferite abilități sociale au fost vizate la participanți, iar rezultatele au indicat că atât abilitățile sociale țintite cât și cele nețintite (inclusiv volumul vocii la un participant) s-au îmbunătățit ca urmare a intervenției.
Un alt studiu care a considerat volumul conversațional ca fiind o abilitate socială a oferit o abordare alternativă sau complementară a îmbunătățirii prin discriminare a volumului conversațional, prin modelarea volumului vorbirii (Edgerton & Wine, 2017). Aceștia au menționat că volumul vocii este dificil de modelat fără un mecanism care să identifice în mod obiectiv momentul în care întăritorul ar trebui oferit. Datorită varietății de aplicații software care sunt acum disponibile și folosite pe scară largă în diferite intervenții la persoanele cu nevoi speciale, aceștia au propus folosirea aplicației „Voice Meter Pro” pentru a oferi feedback imediat atunci când participantul vorbește prea tare, prea încet sau când folosește un volum conversațional adecvat și au utilizat un sistem de recompense pentru a întări comportamentele dorite. În urma intervenției s-au putut observa rezultate favorabile, studiul demonstrând că utilizarea feedback-ului vizual oferit de aplicație, combinat cu un sistem de recompense, a crescut frecvența folosirii unui volum conversațional adecvat.
Comunicarea socială este un factor fundamental care stă la baza calității vieții, relațiilor și independenței profesionale a indivizilor cu TSA, fapt ce arată necesitatea înțelegerii acestui domeniu complex, crearea și implementarea unor programe de intervenție care să vizeze toate caracteristicile ei.
Sursa:
American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-5®), Fifth Edition. https://www.appi.org/Diagnostic_and_Statistical_Manual_of_Mental_Disorders_DSM-5_Fifth_Edition
Diehl, J. J., & Paul, R. (2013). Acoustic and perceptual measurements of prosody production on the profiling elements of prosodic systems in children by children with autism spectrum disorders. Applied Psycholinguistics, 34(1), 135–161. https://doi.org/10.1017/S0142716411000646
Edgerton, L., & Wine, B. (2017). Speak Up: Increasing Conversational Volume in a Child with Autism Spectrum Disorder. Behavior Analysis in Practice, 10(4), 407–410. https://doi.org/10.1007/s40617-016-0168-2
Garcia, A. (2020). An Experimental Analysis of Voice Volume for Children with Autism Spectrum Disorder. Thesis Projects. https://scholarship.rollins.edu/mabacs_thesis/19
Grosberg, D., & Charlop, M. H. (2017). Teaching conversational speech to children with autism spectrum disorder using text-message prompting. Journal of Applied Behavior Analysis, 50(4), 789–804. https://doi.org/10.1002/jaba.403
Koegel, R. I., & Frea, W. D. (1993). Treatment of social behavior in autism through the modification of pivotal social skills. Journal of Applied Behavior Analysis, 26(3), 369–377. https://doi.org/10.1901/jaba.1993.26-369
Tiger, J. H., Hanley, G. P., & Bruzek, J. (2008). Functional Communication Training: A Review and Practical Guide. Behavior Analysis in Practice, 1(1), 16–23. https://doi.org/10.1007/BF03391716
Delia Pitariu, Psihopedagog, Terapeut ABA