Când are loc intervenția comportamentului problematic, trebuie avut în vedere scăderea comportamentului specific problematic și înlocuirea acestuia cu unul alternativ și dezirabil pentru un întăritor specific. Un comportament alternativ dezirabil are aceeași funcție în mediu cu acel comportament problematic.
Astfel, un comportament alternativ dezirabil nu poate fi implementat fără a înțelege funcția comportamentului problematic care apare într-un context specific. Este necesar ca acel comportament alternativ selectat să producă aceleași efecte în mediu ca acel comportament problematic care se dorește a fi înlăturat.
Comportamentul problematic:
În condițiile în care un copil (să îl numim Andrei) își dorește o jucărie cu care se joacă un alt copil (Daniel), Andrei ia jucăria lui Daniel (consecința) prin smulgerea acesteia (comportament problematic) din mâna lui Daniel și fuge cu ea.
Scop:
Reducerea comportamentului problematic: smulgerea jucăriei de la un copil din mână ca apoi să fugă cu aceasta;
Creșterea comportamentului alternativ dezirabil în același context: Cerere verbală adresată copilului.
Posibile comportamente dezirabile alternative:
- Cererea jucăriei
Contingență favorabilă:
Andrei primește jucăria de la Daniel (consecință) atunci când acesta o cere verbal. Este necesar ca cererea să fie urmată de oferirea jucăriei pentru ca acest comportment alternativ să fie menținut de consecința naturală din mediu. Astfel, smulgerea jucăriei trebuie să rezulte în pierderea accesului la acea jucărie imediat, practic adultul îi ia jucăria lui Andrei.
2. Oportunitatea de a se juca împreună
Contingență favorabilă:
Daniel împarte jucăria cu Andrei (consecință) atunci când Andrei cerere verbal adecvat dacă se pot juca împreună cu acea jucărie. Este necesar ca cererea să fie urmată de împărțirea jucăriei pentru ca acest comportment alternativ să fie menținut de consecința naturală din mediu. Astfel, smulgerea jucăriei trebuie să rezulte în pierderea accesului la acea jucărie imediat, astfel adultul îi ia jucăria lui Andrei.
3. Oferirea unei alte jucării în timp ce copilul așteaptă ca jucăria dorită să fie disponibilă
Contingență favorabilă:
Adultul specifică perioada de timp în care fiecare copil să poată să se joace cu acea jucărie (ex: 2 minute). Andrei așteaptă sau se joacă cu o altă jucărie până când are acces la jucăria dorită de la Daniel. După scurgerea timpului, Andrei are acces la jucăria dorită o perioadă egală de timp.
Aceste modalități de înlocuire a comportamentului problematic, arată faptul că după fiecare comportament alternativ copilul are acces la întăritor. De exemplu, în prima modalitate de înlocuire a comportamentului negativ cu cel dezirabil, cererea jucăriei de la Daniel trebuie să producă aceleași consecințe ca și cea a comportamentului problematic. Nu se poate asuma faptul că cererea adecvată a jucăriei este un comportament alternativ funcțional în locul celui de a smulge jucăria fără a ne asigura că are aceeași funcție, respectiv Andrei să primească aceleași beneficii. Dacă cererea verbală nu este urmată de consecința funcțională (primirea jucăriei după cererea verbală a lui Andrei), comportamentul alternativ dezirabil nu va funcționa.
Astfel, cererea jucăriei va deveni un comportament mai puțin probabil să apară în aceste circumstanțe și alte comportamente problematice pot să apară pentru a avea acces la jucărie. Comportamentul problematic, respectiv smulgerea jucăriei de la un alt copil nu trebuie lăsat să apară. Atunci când apare, adultul trebuie să îi ia imediat jucăria copilului din mână și să nu aibă acces la ea o anumită perioadă de timp. Această contingență a smulgerii jucăriei din mână trebuie să aibă loc pentru ca alte comportamente alternative dezirabile să poată să aibă o șansă să devină funcționale. Permițându-i copilului să aibă acces la acea jucărie după ce a smuls-o de la un alt copil și fără o astfel de contingență, face ca acel comportament alternativ dezirabil să nu aibă succes. Retragerea jucăriei din mâna copilului trebuie să aibă loc imediat. Dacă adultul îl ceartă pe copil, acest tip de contingență este una foarte slabă și astfel smulgerea jucăriei din mână de la un alt copil devine o contingență mult mai puternică față de acel comportament alternativ dezirabil.
În mod similar, împărțirea jucăriei la cererea copilului din al doilea exemplu, trebuie de asemenea urmat de consecința funcțională atunci când este înlocuit cu acel comportament problematic de a smulge jucăria din mână. Plăcerea copilului de a se juca cu jucăria atunci când o împarte cu un alt copil, trebuie să fie la fel ca și cea în care se joacă singur. Împărțirea jucăriei cu cei din jur sau jocul independent, chiar dacă este cu aceeași jucărie, nu este același lucru. Astfel, este necesar să fie evaluat cât de puternic/preferat este contextul pentru copil atunci când împarte cu un alt copil aceeași jucărie sau atunci când se joacă singur. Dacă nu este atât de preferat acel context, angajarea în a cere celuilalt copil verbal să împartă jucăria, cel mai probabil nu va duce la înlocuirea comportamentului problematic de a smulge acea jucărie cu acel comportament alternativ dezirabil de a cere adecvat jucăria.
În final, învățarea copilului să aștepte o perioadă de timp înainte să aibă acces la jucăria altui copil, poate să fie eficientă atunci când smulgerea jucăriei din mâna copilului nu are niciodată loc sau are loc foarte rar. Prin urmare trebuie să aibă loc contingența menționată anterior pentru smulgerea jucăriei din mâna altui copil. În plus, abilitatea de a amâna accesul la un întăritor, este adesea nevoie să fie dezvoltată. Dacă copilul nu are dezvoltată această abilitate, el nu va putea aștepta până când celălalt copil îi oferă jucăria, practic acest lucru necesită o abordare progresivă în învățarea comportamentului de așteptare.
Sursa:
Ennio Cipani (2018). Functional Behavioral Assessment, Diagnosis and Treatment. New York, NY: Springer Publishing
Ana Sandra Pop, Psiholog, BCBA