UTILIZAREA MODELĂRII ÎN MENȚINEREA CONTACTULUI VIZUAL

     Contactul vizual are loc foarte devreme în dezvoltare și este implicat în dezvoltarea abilităților sociale, cognitive și lingvistice. Acesta îndeplinește o funcție socială importantă pentru copiii de vârste mici chiar înainte ca limbajul să înceapă să se dezvolte, servind astfel la reglarea interacțiunilor sociale.

   În unele studii, „contactul vizual” a fost descris ca fiind modul spontan de a privi o persoană iar în altele a fost descris ca fiind privirea către o persoană ca răspuns la un nume sau o instrucție  (de exemplu, „Uită-te la mine!”) (Ninci et. al., 2013). Dincolo această distincție, contactul vizual a fost vizat atât direct și indirect. Puține studii au folosit aceleași strategii de prompt, variind de la niciun prompt la promptul fizic sau modelare (Carbone et al., 2013). Pe de altă parte, utilizarea promptului verbal și fizic pentru a obține răspuns la contactul vizual prezintă unele dezavantaje. În primul rând, unii copii pot opune rezistență la promptul fizic și pot manifesta comportamente ce ar putea interfera cu contactul vizual. În al doilea rând, prompturile verbale se retrag cu dificultate și necesită mult timp, abilitatea fiind achiziționată într-un ritm mai lent.

    Fonger și Malott (2019) au folosit o metodă de modelare (shaping) pentru a învăța copiii de vârstă preșcolară cu dificultăți în ceea ce privește susținerea contactului vizual, să îl poată menține pe o durată de trei secunde.

La începutul fiecărui proces din timpul intervenției, adultul a extras un item foarte preferat de copil și a așteptat până când copilul și-a orientat privirea adecvat înainte de primirea itemului. Dacă răspunsul de orientare a avut loc în decurs de 5 secunde de la arătarea obiectului preferat, copilul a primit o recompensă alimentară și 15 secunde acces la itemul preferat iar procesul a fost înregistrat ca fiind corect. O întârziere de mai mult de 5 secunde a dus la doar 5 secunde acces la obiectul preferat iar procesul a fost înregistrat ca fiind incorect.

Fazele A – B:  Inițial, orice orientare a ochilor copilului spre corpul instructorului a fost întărit. Odată ce copilul își orienta privirea spre corpul instructorului în intervalul de 5 secunde din momentul în care a fost scoasă jucăria, întăritorul a fost oferit numai atunci când privirea copilului era orientată spre fața instructorului.

Fazele 1 - 4: După ce copiii s-au orientat către fața instructorului, a început modelarea contactului vizual. În primul rând, orice contact vizual avut în intervalul de 5 secunde din momentul în care a fost extras obiectul preferat, a fost recompensat. Odată ce au avut loc contacte vizuale cu o durată de o secundă în intervalul de 5 secunde de la scoaterea obiectului preferat, durata contactului vizual a fost modelată la 3 secunde prind metoda aproximărilor succesive. Inițial, orice situație de contact vizual a fost întărită: o secundă, două secunde și apoi trei secunde.

Fazele 5 - 6:   După ce contactele vizuale au devenit rapide și menținute,  răspunsurile cu probabilitate ridicată au fost intercalate iar copiii au fost învățați să aibă contact vizual în timpul pauzelor din timpul instrucțiilor. De exemplu, instructorul a scos jucăria preferată, a așteptat contactul vizual al copilului, a cerut o instrucție care implica un răspuns neîntărit cu probabilitate ridicată (de exemplu, imitație) și a așteptat să îi ofere copilul o secundă contact vizual.

    Rezultatele acestui studiu susțin utilizarea modelării pentru a-i învăța pe copii să facă contact vizual cu adultul iar această procedură oferă o abordare care nu necesită prompt și nici utilizarea controlului aversiv pentru a iniția contactul vizual.

 

Sursa:

Carbone, V. J., O'Brien, L., Sweeney-Kerwin, E. J., & Albert, K. M. (2013). Teaching eye contact to children with autism: A conceptual analysis and single case study. Education and Treatment of Children, 36(2), 139-159.

Fonger, A. M., & Malott, R. W. (2019). Using shaping to teach eye contact to children with autism spectrum disorder. Behavior analysis in practice, 12(1), 216-221.

 

Roxana Pușcuță, Psiholog, Consultant ABA