Centrul EIBI

Programe de intervenție comportamentală timpurie și intensivă

Implică-te

Implică-te în terapia copiilor cu tulburări de spectru autist
redirecționând 3,5 % din impozitul pe venit.
Descarcă și completează formularul,
iar apoi trimite-l la adresa noastră.

Redirecționează

Compania ta pentru EIBI

Direcționează 20% din impozitul pe profit
al companiei tale pentru a susține
programele de terapie din cadrul Centrului EIBI.

Redirecționează

Specializări

• Analiză comportamentă aplicată: Board Certified Behavior Analyst (BCBA);
• Psihologie clinică;
• Consiliere psihologică cognitiv-comportamentală;
• Psihoterapie cognitiv-comportamentală;
• Psihopedagogie;
• Consiliere genetică.

De ce EIBI?

Intervenția comportamentală intensivă și timpurie (EIBI) are o rată mare de succes atunci când este implementată de timpuriu.

Această intervenție timpurie îmbunătățește comportamentul adaptativ, capacitatea cognitivă (IQ), limbajul expresiv și receptiv, abilitățile de comunicare, abilitățile sociale și abilitățile de autoservire.

Rezultate

Studiile arată că 90% din copiii care intră într-un program de intervenție comportamentală timpurie și intensivă (unde se aplică principiile ABA) până la vârsta de 2 ani, au o rată semnificativ mai mare în evoluția și dezvoltarea achizițiilor față de cei care încep terapia mult mai târziu.

centrul-eibi-pentru-autism.jpg

Centrul EIBI

EIBI este un centru de terapie unde se implementează principiile și procedurile analizei comportamentale aplicate (ABA) în predarea timpurie a comportamentelor adaptative copiilor cu TSA, coordonate de analiști comportamentali acreditați BCBA.

Intervenția comportamentală intensivă și timpurie (EIBI) este un mod de a descrie terapia bazată pe principiile analizei comportamentale aplicate (terapia ABA). Cercetările au arătat că intervenția comportamentală intensivă și timpurie (EIBI) poate îmbunătăți semnificativ șansele de rezultate pozitive la copiii cu tulburări de dezvoltare sau comportamentale, astfel intervenția își propune să îmbunătățească funcționarea generală a copilului într-o serie de domenii și să modifice traiectoria de dezvoltare a tulburării spectrului autist.

EIBI constă într-un program de terapie comportamentală intensivă de aproximativ 20- 40 de ore pe săptămână care se poate desfășura pe o perioadă de peste 2 ani. Cercetările arată că deși intervențiile comportamentale intensive au rezultate favorabile la toți copiii, cei care încep terapia sub vârsta de 2 ani, dezvoltă achiziții semnificative față de cei care încep terapia după această vârstă.

Programul de intervenție comportamentală intensivă și timpurie

Etapele EIBI

Evaluare

În prima etapă are loc evaluarea abilităților sau deficitelor actuale ale copilului cât și a comportamentelor problematice

Plan Personalizat

Elaborarea unui plan personalizat de intervenție bazat pe principiile analizei comportamentale aplicate

Implicare

Implicarea activă a părintelui în terapia comportamentală a copilului

Implementare

Implementarea planului de intervenție folosind metode de predare specifice pentru dezvoltarea abilităților deficitare sau de înlocuire a comportamentelor problematice cu cele funcționale

Monitorizare

Monitorizarea răspunsurilor si comportamentelor pentru a observa dacă programul și metoda de predare este eficientă

Evoluție

Evaluarea evoluției programului de intervenție.

Contactează-ne telefonic

Dacă ai nevoie de informații sau vrei să stabilești o întâlnire, sună-ne !

0755 268 748

Semnele și simptomele specifice

Tulburării de spectru autist

Contact vizual

Contact vizual foarte scăzut sau inconsistent

Răspuns la nume

Eșecul sau întârzierea în a răspunde atunci când cineva îl strigă pe nume sau la alte încercări verbale de a atrage atenția

Preferințe alimentare

Preferințe alimentare limitate și refuzul alimentelor noi

Perspectiva celuilalt

Dificultăți în înțelegerea punctului de vedere al altei persoane sau dificultăți în a anticipa acțiunile celor din jur

Atenție împărtășită

Lipsa dorinței spontane de a-și împărtăşi bucuria, interesele sau realizările cu alţi oameni (manifestări precum: a arăta, a aduce ori a indica obiectele de interes altor persoane)

Joc

Lipsa jocului simbolic (joaca ”de-a ceva”), spontan şi variat, sau a unui joc imitativ conform vârstei de dezvoltare

Stereotipii

Mișcări motorii repetitive(stereotipii, aliniatul jucăriilor, echolalia)

Interese limitate

Interese scăzute față de anumite jucării și/sau preocupare excesivă față de unele obiecte

Servicii

servicii-autism-evaluarea-copilului.jpg

Evaluare complexă

se implementează un plan de intervenție eficient cu scopul dezvoltării abilităților deficitare conform vârstei cronologice

centrul-autism-cluj-programe-de-terapie.jpg

Programele de terapie

pentru dezvoltarea abilităților deficitare, intervenția personalizată este esențială, ședintele zilnice fiind foarte structurate și intensive

coordonarea-programelor-la-centrul-eibi-cluj.jpg

Coordonarea programelor de intervenție în cadrul Centrului EIBI

coordonarea programelor de intervenție este realizată de psihologi coordonatori, acreditați internațional, cu specializare în analiza comportamentală aplicată, psihologie clinică și psihoterapie cognitivă și comportamentală

eibi-cluj-program-acasa-la-domiciliu.jpg

Coordonarea programelor de intervenție la domiciliu

presupune training-ul terapeuților și a familiei pentru buna desfășurare a terapiei copilului, evaluări complexe ale copilului, realizarea și monitorizarea implementării planului de intervenție

cursuri-specializate-in-terapia-aba-la-cluj.jpg

Cursuri specializate în analiza comportamentală aplicată (ABA)

aplicabilitate în terapia comportamentală aplicată la copiii cu tulburări de spectru autist cât și în alte tulburări pervazive de dezvoltare

formare-continua-colegiul-psihologilor-romania-cluj.jpg

Cursuri de specialitate de formare continuă acreditate de Colegiul Psihologilor din România

cursuri de specialitate în domeniul analizei comportamentale aplicate

Succesul terapiei ABA depinde de:

Vârsta la care copilul a intrat în terapie
Potențialul copilului precum nivelul cognitiv, limbajul receptiv și comportamentele de autostimulare
Implicarea părintelui
Integrarea într-un program intensiv de terapie ABA pe termen lung
Experiența și profesionalismul echipei terapeutice (terapeut și coordonator)
Evaluarea complexă și monitorizarea continuă a progreselor de către coordonator
Reducerea comportamentelor negative care pot fi un obstacol în dezvoltarea achizițiilor
Un plan de intervenție personalizat, bine structurat și foarte specific
Integrarea treptată la grădiniță/școală pentru exersarea abilităților sociale

Echipa

Specialiști

Ana Sandra Pop

Psiholog, BCBA
Fondator Centrul EIBI

A absolvit programul de formare în analiza comportamentală aplicată la Universitatea Florida Institute of Technology, certificată ca analist comportamental BCBA, psiholog clinician, consilier psihologic și psihoterapeut specialist cognitiv-comportamental.
Fondator al Centrului EIBI unde coordonează programele de terapie implementând principiile și procedurile analizei comportamentale aplicate (ABA).

Roxana Pușcuță

Psiholog, Coordonator ABA

Psiholog clinician, terapeut și coordonator ABA al programelor de intervenție din cadrul Centrului EIBI, unde a parcurs și cursurile de formare Registered Behavior Technician (RBT).
A absolvit Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației și este masterandă la Tehnici Psihologice de Control al Comportamentului şi Dezvoltarea Potenţialului Uman din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Sabina Teodorescu

Psiholog, Coordonator ABA

Sabina este consilier psihologic acreditat de Colegiul Psihologilor, terapeut și coordonator ABA în cadrul Centrului EIBI. A absolvit Facultatea de Psihologie și Stiințe ale Educației, masteratul de Consiliere Genetică și cel de Terapia Limbajului și Audiologie educațională la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca.
În cadrul Centrului EIBI, Sabina a parcurs cursul de formare Registered Behavior Technician (RBT).

Sonia Jurge

Psiholog, Terapeut ABA

Sonia este psiholog și terapeut ABA. Este absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației specializarea Psihologie și a programului masteral Psihologie Clinică, Consiliere Psihologică și Psihoterapie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Sonia a urmat cursul de formare Registered Behavior Technician (RBT) în cadrul Centrului EIBI.

Delia Pitariu

Psihopedagog, Terapeut ABA

Delia este absolventă a Facultății de Pedagogie Învățământului Primar și Preșcolar și a programului masteral de Terapia Limbajului și Audiologie Educațională din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca.
A urmat cursul de formare Registered Behaviour Technician (RBT) în cadrul Centrului EIBI unde este psihopedagog și terapeut ABA.

Andreea Volosciuc

Psiholog, Terapeut ABA

Absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației specializarea Psihologie și Psihopedagogie Specială și a masteratului de Tehnici Psihologice de Control al Comportamentului şi Dezvoltarea Potenţialului Uman din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Andreea este psiholog și terapeut ABA în cadrul Centrului EIBI, unde a urmat și cursurile de formare Registered Behavior Technician (RBT).

Iulia Mărginean

Psihopedagog, Terapeut ABA

Licențiată în psihopedagogie specială și absolventă a programului masteral Management, Consiliere și Asistență Psihopedagogică în Instituțiile Incluzive din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Este psihopedagog și terapeut ABA în cadrul Centrului EIBI, unde a urmat cursurile de formare specializată Registered Behavior Technician (RBT).

Trebuie să știi

Informații importante despre Autism

Tulburarea de spectru autist (TSA) este o tulburare a dezvoltării care afectează comunicarea și comportamentul. Deși autismul poate fi diagnosticat la orice vârstă, simptomele apar în general în primii doi ani de viață.

Copiii cu TSA au dificultăți de comunicare și interacțiune cu cei din jur, interese restrânse și comportamente repetitive. Aceste simptome afectează capacitatea de a funcționa corespunzător la grădiniță sau la școală cât și în alte domenii ale vieții.

Nu se cunosc cauzele exacte ale TSA, însă cercetările sugerează că genele pot acționa împreună cu factorii de mediu în tulburările de spectru autist. Deși cercetările încearcă să afle de ce unii oameni dezvoltă tulburare de spectru autist, iar alții nu, printre factorii de risc se află:

Un frate care are tulburare de spectru autist;
Anumite afecțiuni genetice: persoanele cu sindromul Down, sindromul X fragil și sindromul Rett au mai multe șanse ca alții să aibă TSA;
Greutate foarte mică la naștere.

Experiențele și preocupările părinților sunt foarte importante în procesul de screening pentru copiii mici. Uneori, medicul pediatru sau psihiatru le va pune părinților întrebări despre comportamentele copilului și va combina aceste răspunsuri cu informații din instrumentele de screening TSA și cu observațiile sale asupra copilului. Copiii care prezintă probleme de dezvoltare în timpul acestui proces de screening, vor fi îndrumați pentru o a doua etapă de evaluare.

Studiile au arătat că terapia comportamentală aplicată în care se folosesc principiile ABA, este în prezent cea mai eficientă formă de terapie pentru copiii care prezintă întârzieri în dezvoltare sau TSA atunci când este implementată de timpuriu. Astfel, intervenția comportamentală timpurie și intensivă (EIBI) în care se implementează principiile ABA, are o rată semnificativ mai mare în evoluția și dezvoltarea achizițiilor față de cei care încep terapia mult mai târziu.

Terapia în care se aplică principiile ABA, poate fi implementată acasă sau la centru de către un terapeut. În acest demers este necesar să aveți un coordonator BCBA, coordonator care este responsabil de programele care urmează să fie predate copilului de către un terapeut și care sunt implementate în urma unei evaluări complexe.

Ultimele comunicate, anunțuri și articole

Info Point EIBI

    Tulburarea de spectru autist (TSA) se caracterizează prin dificultăți de interacțiune socială, deficit în vorbire, inclusiv dificultăți în adaptarea propriului comportament pentru a se potrivi contextului social, ceea ce le poate limita comunicarea și interacțiunile sociale cu colegii lor (APA, 2013). Copiii cu TSA au frecvent dificultăți în producerea prozodiei adecvate în timpul conversației, cum ar fi dificultăți la nivelul intonației, ritmului și a ratei de vorbire (Diehl & Paul, 2013).

    Câteva caracteristici ale prozodiei atipice raportate în cazul copiilor cu TSA au fost: intonație monotonă, voce ca de robot, accentuare greșită a cuvintelor, vorbire prea lentă sau prea alertă, dificultăți în modularea vocii (voce înaltă sau joasă) și în controlarea volumului/ intensității vocii, rezonanță atipică și o slabă calitate a vocii.  Studiile arată că dacă nu se însușesc abilități adecvate de comunicare, deficitele de vorbire persistă în timp și pot deveni mai severe pe măsură ce copilul crește (Grosberg & Charlop, 2017). De asemenea, unii indivizi s-ar putea angaja în manierisme motorii stereotipe și repetitive, cum ar fi râsul necontextual, fredonarea, zgomote sau vocalizări repetitive (APA, 2013).

    Un deficit de comunicare care adesea nu este evaluat, dar observat în mod frecvent în TSA, este utilizarea unei producții inadecvate a prozodiei acustice, adică, a volumului conversațional. A vorbi fie prea tare ori prea încet este un exemplu de nereușită în adaptarea comportamentului propriu la contextul social și poate reprezenta un posibil impediment pentru o comunicare socială reușită. 

    Deși pentru unii copii, un volum atipic în vorbire ar putea fi un deficit, prozodia inadecvată ar putea fi menținută și de contingențe. De exemplu, aceasta ar putea fi întărită de atenția primită de la adult (ex: Vorbește mai tare!) sau folosită ca un mecanism de evadare dintr-o sarcină aversivă. În aceste cazuri, rezultatele unei analize funcționale ar putea fi utilizate pentru a dezvolta o intervenție eficientă care slăbește relația dintre comportamentul problemă și consecințele sale menținute și întărește relația dintre comportamentul adecvat și aceleași consecințe (Tiger et al., 2008). În plus, predarea unui răspuns alternativ comunicativ bazat pe funcție poate reduce rata comportamentului problematic și poate grăbi achiziția noului răspuns comunicativ dorit.

    În literatura de specialitate puține studii au abordat volumul conversațional ca abilitate socială. În anul 1993, Koegel și Frea au propus o intervenție prin care doreau să crească anumite comportamente sociale, printre care au urmărit și volumul conversațional al unui copil cu TSA. În acest studiu, mai mulți participanți au fost învățați mai întâi să diferențieze abilitățile sociale adecvate de cele inadecvate (de exemplu, expresiile faciale, privirea, păstrarea subiectului). În timpul predării, cercetătorul a modelat abilitățile sociale, iar participanții au imitat abilitățile și au identificat elementele adecvate și cele nepotrivite. Odată ce participanții au putut discrimina abilitățile sociale corecte de cele incorecte, a fost implementată o procedură de auto-monitorizare prin care participanții înregistrau comportamentele adecvate de fiecare dată când suna un cronometru. Pentru comportamentele adecvate și auto-monitorizare participanții au primit acces la întăritori specifici. Diferite abilități sociale au fost vizate la participanți, iar rezultatele au indicat că atât abilitățile sociale țintite cât și cele nețintite (inclusiv volumul vocii la un participant) s-au îmbunătățit ca urmare a intervenției.

    Un alt studiu care a considerat volumul conversațional ca fiind o abilitate socială a oferit o abordare alternativă sau complementară a îmbunătățirii prin discriminare a volumului conversațional, prin modelarea volumului vorbirii (Edgerton & Wine, 2017). Aceștia au menționat că volumul vocii este dificil de modelat fără un mecanism care să identifice în mod obiectiv momentul în care întăritorul ar trebui oferit. Datorită varietății de aplicații software care sunt acum disponibile și folosite pe scară largă în diferite intervenții la persoanele cu nevoi speciale, aceștia au propus folosirea aplicației „Voice Meter Pro” pentru a oferi feedback imediat atunci când participantul vorbește prea tare, prea încet sau când folosește un volum conversațional adecvat și au utilizat un sistem de recompense pentru a întări comportamentele dorite. În urma intervenției s-au putut observa rezultate favorabile, studiul demonstrând că utilizarea feedback-ului vizual oferit de aplicație, combinat cu un sistem de recompense, a crescut frecvența folosirii unui volum conversațional adecvat.

    Comunicarea socială este un factor fundamental care stă la baza calității vieții, relațiilor și independenței profesionale a indivizilor cu TSA, fapt ce arată necesitatea înțelegerii acestui domeniu complex, crearea și implementarea unor programe de intervenție care să vizeze toate caracteristicile ei.

 

Sursa:

American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-5®), Fifth Edition. https://www.appi.org/Diagnostic_and_Statistical_Manual_of_Mental_Disorders_DSM-5_Fifth_Edition

Diehl, J. J., & Paul, R. (2013). Acoustic and perceptual measurements of prosody production on the profiling elements of prosodic systems in children by children with autism spectrum disorders. Applied Psycholinguistics, 34(1), 135–161. https://doi.org/10.1017/S0142716411000646

Edgerton, L., & Wine, B. (2017). Speak Up: Increasing Conversational Volume in a Child with Autism Spectrum Disorder. Behavior Analysis in Practice, 10(4), 407–410. https://doi.org/10.1007/s40617-016-0168-2

Garcia, A. (2020). An Experimental Analysis of Voice Volume for Children with Autism Spectrum Disorder. Thesis Projects. https://scholarship.rollins.edu/mabacs_thesis/19

Grosberg, D., & Charlop, M. H. (2017). Teaching conversational speech to children with autism spectrum disorder using text-message prompting. Journal of Applied Behavior Analysis, 50(4), 789–804. https://doi.org/10.1002/jaba.403

Koegel, R. I., & Frea, W. D. (1993). Treatment of social behavior in autism through the modification of pivotal social skills. Journal of Applied Behavior Analysis, 26(3), 369–377. https://doi.org/10.1901/jaba.1993.26-369

Tiger, J. H., Hanley, G. P., & Bruzek, J. (2008). Functional Communication Training: A Review and Practical Guide. Behavior Analysis in Practice, 1(1), 16–23. https://doi.org/10.1007/BF03391716

 

Delia Pitariu, Psihopedagog, Terapeut ABA

Citeste în continuare...

   Termentul „tact” derivă din cuvântul „contact”, semnifică contactul cu mediul și implică etichetarea sau descrierea a ceea ce a intrat în contact cu simțurile noastre.  Motivația pentru tact provine din dorința de a împărtăși o experiență cu un ascultător și este menținută de reacția sau răspunsul primit de ascultător.

    Skinner a definit tactul ca un operant verbal care este sugerat de un anumit obiect sau eveniment, sau de proprietatea unui obiect sau a unui eveniment  și care este menținut de consecințele naturale  ale ascultătorului. De exemplu, tactul este atunci când un copil spune: „Câine!” atunci când vede un câine iar mama zice: „Așa este, este un câine!”.

    Se spune că tactul reprezintă unul dintre cei mai importanți operanți verbali depinzând de el și alți  operanți verbali (Sundberg, 2015). Așadar, un repertoriu ridicat de etichetări (eng.:  tact) precede cereri (eng: mand) și abilități de conversație (eng.:intraverbal)  mai avansate.

  Tactul facilitează, de asemenea, interacțiunile sociale deoarece oferă ascultătorului informații specifice necesare pentru a se angaja în comunicare. De exemplu, doi copii care se joacă, vor folosi tactul pentru a atrage partenerul în joc. (de exemplu, copilul A: „Bebelușului îi este foame!”) iar copilul B spune: „Iată sticla!”).

 Recomandări pentru a preda tactul copiilor cu TSA:

   Predarea tactului se face în medii naturale, folosind diverse exemplare, variind antecedentele verbale (SD-urile) sau neutilizându-le, alegând obiecte relevante pentru a fi utilizate în mediul natural al copilului și folosind întăriri sociale (de exemplu, „Da, îl văd și eu pe elefant!”) (Goldstein, 2002; Schreibman et al., 2015).

   Intervențiile care sunt făcute în mediile naturale pot crește probabilitatea copiilor de a emite etichetări în timpul unor activități similare chiar și după încheierea intervenției.

    Pentru că etichetările sunt menținute de interacțiunea socială, poate rezulta un repertoriu ridicat de tact în apariția altor operanți verbali precum cereri și intraverbale (adică conversații; Sundberg, 2015). Deși tactul este menținut prin întărirea socială în mediul natural, este dificil să învățați copiii cu TSA doar cu întărire socială (de exemplu, laudă verbală), (Zwaigenbaum et al., 2005). Astfel, în intervenții se folosesc itemi  preferați, alimentari și întăritori precum tokeni oferiți pentru răspunsuri corecte și independente. Cu toate acestea, în mediul natural, recompensa poate fi limitată la întărire socială naturală din partea ascultătorului. Dacă se utilizează recompense alimentare sau obiecte pe care copilul le preferă, asociați-le cu o întărire socială la începutul intervenției deoarece în timp ce se estompează întărirea artificială poate crește probabilitatea ca încurajarea și lauda să funcționeze ca un întăritor în mediul natural (LeBlanc, 2009).

    Pe lângă exemplarele multiple, folosiți o varietate de indicii verbale sau stimuli discriminativi (de exemplu, doar obiect, obiect și întrebare, „Ce este?" sau indicii verbale variate „Ce este în cutie”? „Ce vezi”?).

 

 Sursa:

 Bak, M. S., Dueñas, A. D., Avendaño, S. M., Graham, A. C., & Stanley, T. (2021). Tact instruction for children with autism spectrum disorder: A review. Autism & Developmental Language Impairments, 6, 2396941521999010.

 Hassler, E. A. (2018). The effects of tact training for students diagnosed with Autism: Will stimulus equivalence be demonstrated through the acquisition of intraverbal responses?.

 

Roxana Pușcuță, Psiholog, Consultant ABA

 

Citeste în continuare...

     Contactul vizual are loc foarte devreme în dezvoltare și este implicat în dezvoltarea abilităților sociale, cognitive și lingvistice. Acesta îndeplinește o funcție socială importantă pentru copiii de vârste mici chiar înainte ca limbajul să înceapă să se dezvolte, servind astfel la reglarea interacțiunilor sociale.

   În unele studii, „contactul vizual” a fost descris ca fiind modul spontan de a privi o persoană iar în altele a fost descris ca fiind privirea către o persoană ca răspuns la un nume sau o instrucție  (de exemplu, „Uită-te la mine!”) (Ninci et. al., 2013). Dincolo această distincție, contactul vizual a fost vizat atât direct și indirect. Puține studii au folosit aceleași strategii de prompt, variind de la niciun prompt la promptul fizic sau modelare (Carbone et al., 2013). Pe de altă parte, utilizarea promptului verbal și fizic pentru a obține răspuns la contactul vizual prezintă unele dezavantaje. În primul rând, unii copii pot opune rezistență la promptul fizic și pot manifesta comportamente ce ar putea interfera cu contactul vizual. În al doilea rând, prompturile verbale se retrag cu dificultate și necesită mult timp, abilitatea fiind achiziționată într-un ritm mai lent.

    Fonger și Malott (2019) au folosit o metodă de modelare (shaping) pentru a învăța copiii de vârstă preșcolară cu dificultăți în ceea ce privește susținerea contactului vizual, să îl poată menține pe o durată de trei secunde.

La începutul fiecărui proces din timpul intervenției, adultul a extras un item foarte preferat de copil și a așteptat până când copilul și-a orientat privirea adecvat înainte de primirea itemului. Dacă răspunsul de orientare a avut loc în decurs de 5 secunde de la arătarea obiectului preferat, copilul a primit o recompensă alimentară și 15 secunde acces la itemul preferat iar procesul a fost înregistrat ca fiind corect. O întârziere de mai mult de 5 secunde a dus la doar 5 secunde acces la obiectul preferat iar procesul a fost înregistrat ca fiind incorect.

Fazele A – B:  Inițial, orice orientare a ochilor copilului spre corpul instructorului a fost întărit. Odată ce copilul își orienta privirea spre corpul instructorului în intervalul de 5 secunde din momentul în care a fost scoasă jucăria, întăritorul a fost oferit numai atunci când privirea copilului era orientată spre fața instructorului.

Fazele 1 - 4: După ce copiii s-au orientat către fața instructorului, a început modelarea contactului vizual. În primul rând, orice contact vizual avut în intervalul de 5 secunde din momentul în care a fost extras obiectul preferat, a fost recompensat. Odată ce au avut loc contacte vizuale cu o durată de o secundă în intervalul de 5 secunde de la scoaterea obiectului preferat, durata contactului vizual a fost modelată la 3 secunde prind metoda aproximărilor succesive. Inițial, orice situație de contact vizual a fost întărită: o secundă, două secunde și apoi trei secunde.

Fazele 5 - 6:   După ce contactele vizuale au devenit rapide și menținute,  răspunsurile cu probabilitate ridicată au fost intercalate iar copiii au fost învățați să aibă contact vizual în timpul pauzelor din timpul instrucțiilor. De exemplu, instructorul a scos jucăria preferată, a așteptat contactul vizual al copilului, a cerut o instrucție care implica un răspuns neîntărit cu probabilitate ridicată (de exemplu, imitație) și a așteptat să îi ofere copilul o secundă contact vizual.

    Rezultatele acestui studiu susțin utilizarea modelării pentru a-i învăța pe copii să facă contact vizual cu adultul iar această procedură oferă o abordare care nu necesită prompt și nici utilizarea controlului aversiv pentru a iniția contactul vizual.

 

Sursa:

Carbone, V. J., O'Brien, L., Sweeney-Kerwin, E. J., & Albert, K. M. (2013). Teaching eye contact to children with autism: A conceptual analysis and single case study. Education and Treatment of Children, 36(2), 139-159.

Fonger, A. M., & Malott, R. W. (2019). Using shaping to teach eye contact to children with autism spectrum disorder. Behavior analysis in practice, 12(1), 216-221.

 

Roxana Pușcuță, Psiholog, Consultant ABA

Citeste în continuare...

Dacă vrei mai multe detalii

Scrie-ne